There's a club if you'd like to go you could meet somebody who really loves you so you go, and you stand on your own and you leave on your own and you go home, and you cry and you want to die...
E nașpa, nu va uitati la el! Nu e american, e spaniol...nu are actori cunoscuti, doar un boșorog pe nume Max von Sydow(bine, cunoscut pentru unii)...nu e cu pistoale(doar unu', din cind in cind)...nu are sex...e vechi, din 2001.
Nu va uitati la el, e prea european si artsy...hehehe...si e atmosferic...si mistic...si dark...si sublim...si e tot ce inseamna film ca si arta...
Mai lasați cola si popcorn, incercati si un pic de sangria...face bine la sanatate, mai ales la suflet...
Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima...carpe diem...distreaza-te...bucura-te de viata...voi nu v-ati saturat de cacaturile astea? Le auzi peste tot, le citesti peste tot...si cum se face, paradoxu' dracului, ca toti sintem blazati si avem fete lungi?
Pe oricine intrebi, primesti invariabilul raspuns ''Plictiseala!"...pai ce faceti cu carpe diem fratilor, va stergeti la cur cu el?
Da, ne plictisim...ne plictisim pentru ca ne temem...ne temem ca vom deveni penibili, ne temem ca vom fi judecati, ne temem pentru ce va fi...traim din amintiri, ne proiectam iluzii si dorinte...ne drogam spiritul muribund cu cite o iluzie de vacanta intre beton si nisip, intre o camera de hotel si o bere la terasa.
Mda, l-am revazut aseara...si nu pasajele preferate ci de la cap la coada...fascinant!!! Ati putea spune, bleah, inca un rahat biografic cu iz de tabloid, despre un animal care si-a batut joc de propria viata...poate asa am spus si eu, pina am citit un mic sinopsis despre cum a fost primit la Cannes.
Ce surpriza sa-l vezi pe cel supranumit ''the meanest guy on the planet'' dezgolindu-se in fata camerei...singur...resemnat...
E o poveste plina de drama, o poveste in care fiecare se poate regasi...nu e despre box, e despre singuratate...priviti-l pe Tyson plingind si o sa intelegeti.
Myke Tyson, greatest fighter of all time...thank you for opening my mind!
Da' chiar, blog...acum ceva vreme pufneam dispretuitor si sarcastic cind auzeam de blog. Inca un trend, inca o gaselnita numai buna pentru frustrati si refulati...si iata-ma acum aici, funny nu-i asa? Deci ce e si blogul asta pina la urma? Ca daca e jurnal, ma opresc imediat aici si sterg tot...ce ipocrit, ma bat cu pumnii in piept dar mi-e frica sa nu ma asociez singur cu o chestie adolescentina si plingareata.
In fine, sa zicem ca e un fel de mic purgatoriu, locul unde-mi vars rahatul din suflet...locul unde sufletul meu ar trebui sa fie in curul gol.
Da, sint in plina faza de negare...sint furios, sint frustrat, sint trist...sint singur...
Asa ca, cei ce intrati aici nu dati cu piatra...eventual...anyone got a spare bullet?...sint cinic, nu ma luati in seama...